Pentru tine.

Am asteptat 7 ani scrisoarea asta.

Iti multumesc.

Dragă Mihaela,

Șapte ani…fișiere pline de de zambete, îmbrățișări, ziduri reci, copaci batuti de vant, iubiti de soare, chipuri familiare,… încercari de a ține timpul în loc.

…scriu de patruzeci și cinci de minute la propoziția asta de tot căcatu.

Șoricel! de ce nu vrei să rămai in pielea mea?… să te scurgi prin venele mele, să-ți bata inima in mine….firele tale de par să se lipeasca de pielea mea, miliarde de nervi să-mi inunde creierul de tine…plămanii să ma îmbibe cu mirosul tău, buzele tale să mă atinga cum nimic in lumea asta și dincolo de ea nu mă v-a atinge vreodată.

…scrisul meu… sufletul revărsat peste pielea ta, pe care tu îl absorbi cu sete, degetele care îți dezmiardă carnea…cuvintele mele…. ritmul inimii pe care o ții în piept.

Oare cum crezi că poți să te strecori fara să sfașii țesut fin de iubire?

al tău,

Motan încălțat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s