Leac de dor.

Au trecut 3 ani de cand am plecat din Romania. Am plans cu lacrimi de crocodil pe bancheta din spate a unui Fiat pana la iesirea din Sibiu. Apoi, cu capul pe umarul Anei, am adormit. M-am trezit intr-un camin studentesc, intr-o camera goala la parter, cu toata casa impachetata in niste valize. Sa pleci dintr-un loc pe care il iubesti nu e usor. Iti rupe inima, te doare, dar e okay. Plecatul te schimba…sau cel putin pe mine m-a schimbat.

Inceputurile te fac mai curajos, mai indraznet. Ai mei m-au crescut cinstit, modest, cu bun simt. Si m-am trezit intr-o tara in care bunele maniere inca isi mai gasesc locul. Am intalnit fel si fel de oameni cu fel si fel de inimi. Am invatat cat am putut de mult. Prima zi de facultate, prima noapte intr-un alt pat, primul sarut strain, ‘ticaitul unui anume ceas, zumzaitul frigiderului, leganatul perdelei in valurile de caldura a caloriferului..’
Toate subiecte demne de scris o carte.

Bineinteles ca sunt zile in care ma intreb: daca as fi ales alt drum unde eram acum? Probabil altundeva punandu-mi aceeasi intrebare.

Mama imi zice mereu: cand esti trista si ai probleme, hai acasa mami! De ce vin des in Romania? Ca sa ma vindec. Romania te vindeca de toate depresiile. Leacul? Iti da altele noi, zilnic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s