TAXI

Cand le-am povestit unor prieteni ca vreau sa scriu despre experienta mea cu taximetristii din Bucuresti, mi-au zis ca e cliseu.

Csf? Ncsf.

Am stat in Bucuresti 3 zile. Fara sa dau macar un search pe google unde naiba e Rahova si sectorul 5, m-am simtit excelent cand mi-a venit confirmarea de pe Booking pentru cea mai misto camera din Univers. Pe bune.

Ies din aeroport cu 40 de kg de bagaj. In fata mea 3 taximetristi. Nu stiu restul cum sunt, dar eu niciodata nu stiu daca sa il iau pe primul, pe ultimul, pe ala din mijloc, sau pe ala de la firma x ca cu ei circul de obicei. Asta acasa la Sighisoara. Acum sunt in Bucuresti si grijile mele sunt altele: Care e ala care nu ma plimba aiurea, de treaba si nu vrea sa imi ia cam toti maruntii din portofel?

Da te fac pe tine niste taximetristi Mihaelo?

Trag rapid aer in piept si ma apuc sa strig: ‘Caut taximetrist serios, cinstit si cu gusturi muzicale bune!’

#taxi nr.1 THE PROPOSAL Otopeni-Rahova (undeva langa soseaua Alexandriei, la margine de Bucuresti)

In secunda doi, Nenea Nelu e deja cu valiza mea in mana si imi zice mandru ca el corespunde cerintelor. Nenea Nelu are cam 1,76, masina bunicica, par pieptanat, burta (asta nu-i o problema ca mie mi-a zis Mama ca sculele bune se tin sub acoperis) intre 50 si 60 ani si fan al deodorantului Fa (asta cam e o problema). Dupa 50 de minute de oldies but goldies si 90 de lei, trebuie sa ii marturisesc lui Nenea Nelu ca nu e chiar genul meu dar putem ramane prieteni.

Ajunsa in camera, care e chiar super misto apropo, realizez ca imi e foame si sete si ca daca nu bag rapid ceva la ghiozdan, mor in Rahova. Si nu e chiar ceea ce imi imaginam pentru ultimele clipe din viata mea. Sticla de apa din minibar a disparut mai repede ca ultimul salariu si hotarata sa nu mor, caut sa vad unde e urmatorul magazin. Departe. Urmatorul magazin e departe. Apoi am realizat ca si sa vreau sa plec undeva, nu pot. Mi-am instalat cel putin 4 aplicatii de taxi, am sunat la 6 dispecerate, nu vrea domnule sa vina nimeni aici. Incep sa ma gandesc ca poate sunt totusi intr-o zona proasta asa ca imi sun un prieten:

-heeey, am ajuuuns

-Unde stai?

-In Rahova pe langa soseaua Alexandriei, intr-o super camera!

-Ce camera tu? Cum ai ajuns acolo?

(OK, incepe sa imi fie clar ca trebuia sa imi iau alea 2 minute sa verific unde ajung inainte sa confirm o rezervare…)

-Mi-e foame…

-Da-mi share location sa vad unde dracu esti si de unde poti sa comanzi ceva de mancare

(dau share location)

-……………………….Mihaela, mai bine iti chem eu un Uber si hai la mine ca am niste ciorba

(da, am incercat si eu sa imi instalez Uber-ul dar cu cardul meu din Germania nu merge)

#taxi nr.2 THE UBERLICIOUS Rahova-undeva in sectorul 1

Ii povestesc soferului ca incerc de doua ore sa gasesc un taxi si nu inteleg de ce nu vrea nimeni sa vina la comanda. Ma serveste cu niste bomboane delicioase, care merg perfect ca apertiv la ciorba si imi zice ca sunt rar taxiuri in zona asta, ca e cam departe de tot si ….(l-am simtit ca ar vrea sa zica mai multe dar….se abtine)

DA. Stau intr-o zona naspa. Al meu prieten nu s-a abtinut sa imi zica care e treaba.

Cu burta plina de ciorba, ma intorc inapoi la cazare.

#taxi nr.3 THE UBERLICIOS part II undeva in sectorul 1-Rahova

si asta imi da bomboane!

Deci mi-am primit si desertul, pot sa dorm linistita acum.

A doua zi, trebuie sa ma vad cu 4 oameni in 4 zone diferite ale Bucurestiului.

Ca sa ne intelegem, eu sunt un om super organizat. Planific exact de la cat la cat ma vad cu x, de la cat la cat cu y si ma enervez ingrozitor daca lucrurile nu ies asa cum sunt programate. Ma mai cert si cu prietenii mei cand vrem sa iesim in oras si imi zic ca ne vedem PE LA UN 9. PE LA UN 9???? ce cacat inseamna asta?? 9, 9 si cinci, 9 si 20, 9:33?? deci mi se ridica tensiunea instantaneu.

Trebuie sa fiu la ora 15 la Baneasa Mall, asa ca incep de la 12:30 sa caut iar un taxi. Dupa multe injuraturi si o ora si 20 minute mai tarziu, imi apare pe una din aplicatii ca vine Tanti Rodica. M-am simtit aproximativ 2 secunde ca un Semizeu.

#taxi nr.4 THE EMOTIONAL Rahova-Baneasa Mall

Tanti Rodica conduce un Logan, poarta vesta de piele ca in 90 si parul tapat. Divortata si momentan intr-o relatie complicata. Ii suna telefonul si 2 minute mai tarziu incepe sa planga. Un fost iubit a sunat-o sa vada ce mai face. Ma mut usor in spatele scaunului din fata sa nu se simta cumva deranjata de prezenta mea in masina ca nu vreau sa stric frumusete de moment. 40 de minute mai tarziu eram deja amortita si m-am simtit chiar prost ca trebuie sa ma misc. In Bucuresti era un trafic ingrozitor si eu imi simteam deja stomacul in gat (mi-e rau cand merg cu masina) asa ca s-a dus dracu momentul romantic.

Il sti pe Bucur(esti)? Ala cu ceafa lata si fioros? A dat organizatorului din mine o palma si mi-a decalat programul cu 40 de minute.

#taxi nr. 5 THE PIG Baneasa Mall-Acuarela, Polona 40

Ma urc in al 7-lea taxi din parcare. (vreau sa cred ca asta e numarul meu norocos)

Eu injur mult da domnul Tudor poate sa participe lejer la olimpiada.

-Sper ca nu te deranjeaza papusa.

(Cu injuraturile n-am treaba, da daca imi zice cineva papusa fac urticare acuta)

-Cum te cheama ?

-Mihaela.

-Mihaela, eu am divortat si m-am recasatorit cu o olteanca de la tara, tanara si frumoasa ca tine. (domnul Tudor are 45 de ani, ea 23)

-Le-am renovat casa (nu insir tot ce a facut ca e prea lunga lista), le-am luat doi porci…si cand ma duc in vizita, ce sa vezi Mihaela…

-Ce?

-Au taiat unul din porci si mie nu mi-au dat nici macar o bucata de carne…

-Vai.

Domnul Tudor si olteanca lui au divortat intre timp ca ea l-a inselat cu cel care a ajutat la taierea porcului.

De nervi, domnul Tudor si-a luat singur cateva kg de carne de la o macelarie din capitala…

Iar imi vine sa vomit si dupa alte doua ore petrecute in taxi, ajung la a doua intalnire TTT (terminata, transiprata, trista)

La ora 21 trebuie sa fiu in Control sa ma vad cu gasca. Daca vreau sa fac un dus inainte, trebuie sa renunt la a3a intalnire si sa merg iar all the way back to Rahovacity.

Lui Radu i se face mila de mine si se ofera sa imi cheme el un Uber cand sunt gata ca altfel pot sa imi iau adio de la party party. Imi povesteste ca si-a luat recent carnetul. Nu am starea necesara sa arunc cu felicitari, asa ca il intreb doar: de ce?

-Mie imi place traficul din Bucuresti.

-Stai. CEEEEEE????

-Ma linisteste condusul cand e trafic…

Eu stiu ca am prieteni ciudati da asta nu-i normal! Eu am omorat in gand deja vreo 6 oameni si el e chill. Mda, cred ca de asta suntem prieteni de atatia ani.

#taxi nr.6 THE YOUNG HEARTH AND OLD SOUL Polona 40-Rahova

Cosmin, 1.80, 25 de ani, simpatic. Iubeste muzica Folk si am ajuns in Rahova cantand Zori de zi- Phoenix pe doua voci. Plete, tigari, muzica si blugi.

Imbracata, spalata, parfumata, il sun pe Radu sa trimita Uber-ul.

#taxi nr.7 THE UBERLICIOS part III Rahova-Control

Nu primesc bomboane. Canta in schimb Puff Daddy-Candy Shop pe fundal asa ca sunt in filmul bun.

21:30. Iar am intarziat dar nu mai am nervi sa ma enervez.

Maine de dimineata am tren spre Sighisoara.

E 11:00. La 12 e trenul. Aplicatiile iar ma refuza, asa ca ma hotarasc sa ies in strada sa gasesc un taxi.

Ploua, bate vantul, nu vezi un metru in fata si e frig de mori. Am blugii stropiti pana sub cur, dar ma izbeste un feeling de femeie puternica si pasesc cu o incredere extraordinara inainte. La prima balta mi s-a futut tot feeling-ul. 15 minute mai tarziu il gasesc pe Emil. (si chiar nu am mancat cacat cand am fost mica)

#taxi nr.8 THE GRUMPY undeva in Rahova-Gara de Nord

Emil e nervos. Nu stiu daca e din cauza ca a trebuit sa isi coboare fundul din masina pe vremea asta sa ma ajute pe mine cu valizele sau era nervos dinainte. Imi cer scuze oricum.

Prind pe ultima suta de metri trenul si ma schimb in haine uscate in luxoasa buda din CFR.

Am tras trei conzluzii:

Cand o sa fiu mare o sa ma mut in Bucuresti.

Cand o sa fiu mare o sa ma fac taximetrist.

Un taximetrist stie mereu mai multe decat clientul, indiferent de domeniul de discutie. Asa ca taci si asculta.

Anunțuri

#nakedandunashamed

Salut, sunt Mihaela si sunt curva.

Si acum ca am lamurit asta, puteti toti sa rasuflati usurati.

Invatam de la o varsta frageda ca TREBUIE sa ne ascundem genitalele. #erusinepuiulluimama

Apoi urmeaza pubertatea iar corpul tau incepe sa se schimbe. Momentul cel mai potrivit sa incepi sa vorbesti despre asta. Ah stai, cu cine? Nu poti sa vorbesti despre sexualitate la masa sau in cercul de prieteni. De ce? Pentru ca e #rusine

Asa ca taci. Si incepi sa te simti inconfortabil in pielea ta, sa te rusinezi despre felul in care iti arata vulva, sau cum iti creste parul pubian si sa iti faci mii de complexe despre corpul tau.

Si toate sentimentele astea: frica, rusine, disconfort, nesiguranta- ne fac sa devenim niste neasumati si niste ascunsi cand vine vorba de sexualitate.

Impachetam #rusinea in expresii si formulari mai dragute:

Fetele inca sunt ‘pe rosu’ sau ‘in perioada aia a lunii’. Menstruatia e un fel de Voldemort -toata lumea ii stie numele dar nimeni nu vrea sa il pronunte.

Pizda a devenit ‘pasarica’, ‘fofoloanca’, ‘loc de parcare’ – ca pizda suna prea vulgar si prea hotarat si noi suntem niste finuti…

Penisul e ‘ciocan’, ‘maciuca’ , ‘sarpe’ sau te miri ce animal feroce.

Sanii sunt ‘butonase’ sau ‘nasturei’, ‘laptarese’, ‘bidoane’ sau ‘tatoaie’ – diminutive si augumentative, cale de mijloc nu exista: ori ai, ori n-ai.

Iar eu ar fi trebuit sa nu am personalitate si sa imi tin vuvuzela ascunsa langa piatra filozofala.

Dar sunt o rebela. Ca curva am stabilit deja ca sunt.

Am admirat intotdeauna curajul, a nu se intelege tupeul, deoarece curajul este, din punctul meu de vedere, trasatura care iti formeaza caracterul. Avand curaj sa te accepti, sa te iubesti, ceilalti vor fi atrasi de tine, te vor respecta si iubi la randul lor.

Shooting-ul de mai jos e iubirea mea fata de mine. Corpul meu asa cum e el. Imperfect dar perfect pentru mine. Iar cuvintele cuiva care imi este tare drag, mi-au dat si mai mult curaj: ‘Sa nu iti fie teama. Fa ceea ce vrei sa faci, spune ceea ce vrei sa spui. Totul e simplu, trebuie doar sa iti setezi prioritatile si sa nu te mai intereseze ce zice lumea. Si asta e valabil pentru orice actiune si situatie din viata noastra. Cladeste-ti viata si bunastarea pe deciziile pe care le-ai luat nu pe cele pe care nu le-ai luat. Chiar e tare ca vrei sa faci un shooting! Sa te vezi pe tine si corpul tau si cat esti de frumoasa. Cred ca iti da si un grad de siguranta in tine.’

Si mi-a dat!

Am invatat sa raman sincera cu autencititatea mea. Cu formele si cicatricile mele.

Am invatat sa fiu blanda cu corpul meu, sa nu il pedepsesc pentru lucrurile pe care nu poate sa le faca ci sa il rasplatestesc pentru cele pe care le poate.

Am invatat sa nu ma mai compar cu altele si cu idealulrile lor de frumusete si sa ma iubesc pe mine, asa cum sunt.

Am invatat ca sunt libera sa fac ceea ce vreau, sa fiu cine vreau eu sa fiu si sa ma indragostesc de o mie de ori pe zi, de mine.

Asa ca da, sunt Mihaela si pentru ca am vorbit mereu deschis si nu m-am ascuns, unii dintre voi ma numesc curva. E un compliment si va multumesc.

 

Multumesc Gross Eduard pentru starea de bine si minunatele poze! Pe el si a lui Ludic il gasiti aici: https://www.facebook.com/Ludic-1756635611319869/?fref=ts

Multumesc Madalina Copaci pentru make-up. Love love love!

Si multumesc tuturor celor care m-au incurajat sa fac pasul asta, sa ma descopar si sa ma vad mai frumoasa ca oricand!

 

Keep on dancing

Am muncit multe ore servindu-i pe altii. Le-am servit mancarea, bautura, desertul si nota de plata. Si un zambet. Mi-am cumparat din bacsis un papagal. Am muncit un an la o multinationala, ca orice tanar student care se respecta. Am invatat ca te poti ascunde in spatele colegilor cand nu ai chef de munca iar expresia ‘la birou’ ma facea sa ma simt importanta. Au trecut cativa ani de atunci. Ani in care am inceput sa fac ceea ce imi place.

Bai, mie imi place sa ma misc. Si cum din mai multe miscari se formeaza un dans, am dansat. Si pun suflet in fiecare pas. Uitandu-ma la Video-ul asta: https://www.youtube.com/watch?v=TQLgLcU81e4  mi-am dat seama cat de mult conteaza sa faci ceea ce te face fericit. Sa castigi bani facand ceva ce nici macar nu numesti munca ci lucru facut cu dragoste.

Si pentru asta mi-am auzit multe:

‘Asta nu e munca’- Nu, nu e munca, e pasiune si un stil de viata.

‘Nu mori de foame?’- Mor de sete dupa cateva ore bune de repetii.

‘Tu dansezi pe mese in Germania nu dai cursuri de dans’- Exact. Si ii iau pe cei 150 de copii de la curs cu mine. Parintii fac consumatie multa.

‘Striptease faci?’ – Doar in privat in pijamalele mele sexy cu Spongebob.

‘Plateste cineva bilet sa vada o piesa de teatru cu tine?’ – Pe tine te bag prin spate daca n-ai bani de bilet. Sunt o draguta!

‘Lucrezi la circ? doamne fereste!’- Chiar ca doamne fereste!

A durat ceva timp pana am realizat ca nu am de ce sa ma supar. Ca majoritatea oamenilor vad munca doar ca pe ceva ce TREBUIE facut. O necesitate. Dusmanul numarul UNU. Ca aproape toti vorbesc de munca la sensul negativ si ca cladirea unde lucreaza are, cel mai probabil, un nor deasupra ei si ploua neintrerupt.

Niciodata nu e prea tarziu sa incepi sa faci ce iti place. Sa iti urmezi visul, sa iti traiesti pasiunea.  Sa ai curaj sa iesi din ideea de normalitate si sa crezi in tine. Mereu.

Leac de dor.

Au trecut 3 ani de cand am plecat din Romania. Am plans cu lacrimi de crocodil pe bancheta din spate a unui Fiat pana la iesirea din Sibiu. Apoi, cu capul pe umarul Anei, am adormit. M-am trezit intr-un camin studentesc, intr-o camera goala la parter, cu toata casa impachetata in niste valize. Sa pleci dintr-un loc pe care il iubesti nu e usor. Iti rupe inima, te doare, dar e okay. Plecatul te schimba…sau cel putin pe mine m-a schimbat.

Inceputurile te fac mai curajos, mai indraznet. Ai mei m-au crescut cinstit, modest, cu bun simt. Si m-am trezit intr-o tara in care bunele maniere inca isi mai gasesc locul. Am intalnit fel si fel de oameni cu fel si fel de inimi. Am invatat cat am putut de mult. Prima zi de facultate, prima noapte intr-un alt pat, primul sarut strain, ‘ticaitul unui anume ceas, zumzaitul frigiderului, leganatul perdelei in valurile de caldura a caloriferului..’
Toate subiecte demne de scris o carte.

Bineinteles ca sunt zile in care ma intreb: daca as fi ales alt drum unde eram acum? Probabil altundeva punandu-mi aceeasi intrebare.

Mama imi zice mereu: cand esti trista si ai probleme, hai acasa mami! De ce vin des in Romania? Ca sa ma vindec. Romania te vindeca de toate depresiile. Leacul? Iti da altele noi, zilnic.

Circus Danubii. Barcut, Romania

….. intr-un sat aproape uitat de lume, cu semnal la telefon doar in cel mai mândru nuc şi o linişte aproape ireala. Sat in care spectacolele si activitațile organizate de noi sunt singurele evenimente culturale. Aici s-a născut şi a copilărit bunicul. Şi ca să imi susțin părerea că toate in lumea asta mare se intâmplă cu un motiv, că viata te poartă intr-o anume direcție doar ca iți arate ceva extraordinar, aici e dovada: după lungi repetiții să punem un program fain pe picioare, se organizează o plimbare la o stână din apropiere. Ne suim in căruțe, Nea’ Ion ne zice să ne ‘țânem’ bine ca are numai o mână şi calu’ e nazdrăvan. (Nea’ Ion şi-a pierdut o mână pe vremea când era ficior) Şi pornim. Vreme faină, aer curat. Ajunşi la stână, o familie de oameni muncitori ne aşteaptă cu masa pusă. Brânză, lapte, porumb fiert, ardei, ceapa şi pepene roşu. Il intreb pe Nea Nelu (căruia ii aparține stâna) dacă mă lasă să intru in casă că sunt curioasa să văd cum se stă la stână. Mă pofteşte inăuntru, mă lasă să mă uit in toată odaia şi după câteva minute imi zice: ‘tu copilă, mă tot uit la tine si parcă esti de aci din casă! a cui eşti tu?’ Ii zic că bunicul e născut aici, că nu cunosc pe nimeni din partea aia a familiei, că eram copilă când s-a stins. Ii zic cum mă cheamă şi cum l-a chemat pe bunicul. Imi ia mâna şi mi-o pupă plangând. L-am strâns in brațe şi i-am pupat obrajii. Nea Nelu a fost văr bun cu bunicul. El mă ştie pe mine de când eram la țâță.

Undeva pe deal, departe de lume, mi-am cunoscut neamurile. Nea Nelu cu băiatul, nevasta şi nepoțica. Şi oile lor, iepurii, găinile, vaca, vițelul si câinele.

m

M-am gandit la barbatii din viata mea. La cei care mi-au facut trecutul incitant si cei care imi fac prezentul excitant. Nu am fost niciodata o feminista convinsa si cred in continuare ca barbatul e superior, si ca locul lui e deasupra femeii. Mi-au placut intotdeauna barbatii care stiu ce vor, barbatii care au mereu niste cuvinte in buzunar, barbatii care stiu sa se joace si cu sanii si cu mintea unei femei, barbatii care domina, barbatii care vad femeia-femeie si nu vreo super-eroina fara pula care trebuie sa fie la egalitate cu ei. Nu vreau sa pot tot ce poate el, iar el cu siguranta  nu isi doreste sa poata tot ce putem noi.

M-am saturat sa tot aud ca iubim cu adevarat o singura data in viata. Ca fiecare are un suflet pereche si ca mai devreme sau mai tarziu o sa apara in viata noastra. Hartia igienica are picioare sa vina cand ramanem fara?

Am iubit fiecare barbat pe care l-am avut langa mine. Nu l-am iubit pe primul mai mult ca pe restul doar pentru ca m-a facut femeie. Iubirea nu se masoara in numarul de orgasme avute.

Nici pe al doilea ca a avut nebunul curaj sa ma ceara de nevasta. Iubirea nu se poarta pe deget.

Nici pe al treilea ca dat o palma iubirii mele. Iubirea nu se masoara in kilometri.

I-am iubit pe toti la fel. Cu toata lungimea si adancimea sufletului meu. 

 

 

rOMania

Nu ajung prea des acasa, chiar daca mi-as dori.

E incredibil cate se schimba in cateva luni. De la oameni -la trotuare si semne de circulatie.

Pentru  cei de acasa, tara pare ca sta pe loc. Pentru mine e intr-o continua miscare. Nu alearga, merge agale. Se dezvolta, creeaza, prinde glas, dar sta trista. Prea multi ii plang de mila. Uneori e pe buna dreptate, alteori e doar obisnuinta si scuza.

Nu am plecat din Romania de nevoie. Nu am plecat nici pentru bani, nici pentru un trai mai bun, nici pentru ca facultatea de aici e mai buna, mai cu fite, sau cu profesori mai buni. Nu am plecat pentru ca tara nu imi ofera ceea ce eu imi doresc.

Am plecat din curiozitate. Voiam sa cunosc alti oameni, alta mentalitate, alte culturi.  Sa calatoresc cat pot de mult. Sa invat. Sa traiesc.

Facultatea te formeaza profesional, te educa, te pregateste in domeniul ales. Dar plecatul de acasa, din oras, din tara, oamenii pe care ii intalnesti in calatoria ta, informatile adunate, locurile vazute, experientele traite – sunt cele care te ajuta sa te dezvolti personal, sa iti pui niste intrebari, sa gasesti (poate) raspuns la altele mai vechi, sa iti schimbi parerea despre civilizatie, sa iti deschizi mintea si sufletul, sa iti largesti orizontul, sa cunosti si sa respecti alte culturi si religii. Sa iti dai seama ca viitorul va fi destul de colorat si ca nu e nimic gresit in asta.

Asta nu inseamna ca nu imi iubesc tara. Tocmai pentru ca o iubesc mi-a fost usor sa plec. E ca mama care te asteapta in pragul usii cand ajungi acasa, cu zambetul pe buze, bucuroasa. Nu trista sau dezamagita, dand din cap critic ca ai stat prea mult sau ca nu ai anuntat unde mergi.

Dezvoltarea si schimbarea nu vin stand intr-un singur loc plangandu-i de mila tarii, aratand cu degetul spre tinerii plecati sau facandu-ti cruce in fata televizorului.

Asa ca mai iesiti din tara, scoateti mainile din buzunare, respirati niste aer strain, mai ascultati si parerile altora, adunati idei, bucurati-va sufletul si nu uitati sa fiti intai de toate oameni nu – patrioti.